Limbajul nonverbal

CU MÂNA ADUSĂ LA FAŢĂ

Figura 1. N-am auzit nimic râu, n-am spus nimic rau, n-am vazut nimic rau!

INDUCERE ÎN EROARE, ÎNDOIALĂ, MINCIUNĂ

Unul din cele mai raspândite simboluri ale inducerii în eroare îl reprezinta cele trei maimute întelepte, care nu aud, nu spun si nu vad nimic din ce e rau. Miscarile mâinii aduse la fata reprezinta forma de baza a gesturilor umane de inducere in eroare (Figura 1). Cu alte cuvinte, atunci cind vedem, rostim sau auzim lucruri neadevarate sau care induc în eroare, adesea încercam sa ne acoperim cu miinile gura, ochii sau urechile. Cum am mai aratat, copiii utilizeaza cu dezinvoltura aceste gesturi evidente de inducere în eroare. Bunaoara, daca copilul minte, el îsi acopera gura cu miinile, straduindu-se parca sa stopeze iesirea cuvintelor mincinoase. Daca nu doreste sa auda admonestarea parinteasca, el pur si simplu îsi astupa urechile. Cind vede ceva la care nu doreste sa se uite, el îsi acopera ochii cu miinile sau cu bratul. O data cu înaintarea în virsta, gesturile cu mina adusa la fata devin mai rafinate si mai putin evidente, dar ele se produc de fiecare data cind o persoana minte, cind încearca sa ascunda o afirmatie înselatoare sau este martorul unei astfel de afirmatii.

Inducerea în eroare poate însemna strecurarea îndoielii, a incertitudinii, minciuna sau exagerare. Daca cineva îsi duce mina Ia fata, aceasta nu înseamna întotdeauna ca minte, în orice caz, faptul sugereaza ca respectivul încearca eventual sa ne induca în eroare si observarea altor grupuri de gesturi ne poate confirma banuiala. Este important ca gesturile cu mina la fata sa nu fie interpretate izolat.

Acoperirea gurii

Figura 2. Acoperirea gurii

Acoperirea gurii face parte din putinele gesturi ale adultilor, care sunt tot atit de evidente ca si gesturile copiilor. Mina acope­ra gura, degetul mare apasa obrazul, în timp ce creierul trimite subconstient comenzi miinii sa încerce sa opreasca cuvintele mincinoase care se pronunta. Uneori doar citeva degete sau pumnul strins acopera gura, dar întelesul gestului ramine acelasi.

Acoperirea gurii nu trebuie confundata cu gesturile de evaluare, despre care vom relata mai tirziu.

Daca cineva utilizeaza gestul de acoperire a gurii,în timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca însa el îsi acopera gura în timp ce vorbeste altcineva, aceasta înseamna ca dupa presimtirea sa, acel ins minte. Una din cele mai tulburatoare priveliste pentru un orator este de a vedea cum, în timp ce el vorbeste, auditoriu! recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrins sau în prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se întrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze întrebarea: "Doreste cineva sa comenteze cele spuse pina acum?". Aceasta întrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creind oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventuale întrebari, evident, în ultima clipa mina se retrage de pe fata, rezultind o miscare iute de atingere a nasului. Dupa o alta explicatie, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din nas provoaca senzatia de furnicare si de aceea omul îsi sterge nasul. "Dar daca omul are doar o mincarime la nas?" - se pune frecvent întrebarea. Cind au o mincarime la nas, oamenii reactioneaza în mod normal printr-o miscare deliberata de frecare sau scarpinare, deosebita de miscarea usoara de atingere a nasului. Asemanator gestului de acoperire a gurii, si acest gest poate fi utilizat atit de vorbitor, pentru a-si ascunde propria afirmatie înselatoare, cit si de cel care asculta, dar se îndoieste de cuvintele vorbitorului.

Atingerea nasului

Gestul atingerii nasului este, în esen­ta, o versiune deghi­zata a gestului de acoperire a gurii. El consta fie din câteva miscari usoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grabita, aproape imperceptibila a acestuia. Unele femei executa acest gest cu miscari marunte si prudente de mingiiere, pentru a evita sa-si  strice fardul.

    In ceea ce priveste originea gestului de atingere a nasului, potrivit uneia din explicatii, al unei cind ne apare în minte o idee    negativa, subconstientul nostru îndruma mina sa acopere gura.

Figura 3. Atingerea nasului 

                     Frecarea ochiului  

"N-am vazut nimic rau" - spune maimuta înteleapta, si acest gest este dirijat de creier pentru a îndeparta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le "vede", sau de a evita sa-l priveasca în fata pe cel caruia îi spune o minciuna. Barbatii de regula îsi freaca ochii viguros si daca trag o minciuna zdravana privesc adesea în alta parte, de obicei în jos. Femeile utilizea­za o miscare marunta, tandra de frecare dedesubtul ochilor, pentru ca, probabil, prin educatie, evita miscarile robuste sau nu doresc sa-si strice fardul si ele evita privirea celor care le asculta, ridicând ochii spre tavan.

"A minti fara rusine" - este o expresie raspindita. Ea se refera la un grup de gesturi: masele înclestate si zâmbet fals, combinate cu gestul frecarii la ochi si privi­tul în alta parte. Ele sunt utilizate de actorii de cinema pentru a sugera fatarnicia, dar, în viata reala, apar rar.
Figura 4. Frecarea la ochi 

 Frecarea urechilor

De fapt este o încercare a ascultatorului de "a nu auzi raul", încercind sa blocheze cuvintele prin asezarea miinii în jurul sau deasupra urechilor. Este o versiune adulta mai rafinata a gestului copilului care îsi astupa cu miinile ambele urechi, pentru a se tine departe de mustrarile parintilor sai. Alte variante ale acestui gest sunt frecarea partii din spate a urechilor, scobirea în cu urechi (vârful degetului este rotit înainte si înapoi în interiorul urechilor), tragerea lobului urechii sau împingerea înainte a întregii urechi pentru a astupa gaura    urechii. Acest ultim gest înseamna ca respectivul a ascultat destul si acum ar dori sa vorbeasca.

Figura 5. Frecarea urechilor   

 Scarpinarea gâtului

Degetul aratator al miinii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gitului, în timpul observarii acestui gest am constatat un lucru interesant: scar­pinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza îndoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: "Nu sunt înca sigur daca voi accepta". Trebuie în      mod deosebit remarcata situatia cind limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cind cineva spune cam asa: "Eu pot întelege ce simtiti dumneavoastra".

Figura 6. Scarpinarea gâtului 

Trasul de guler

Afirmarea unei minciuni creeaza o senzatie de furnicatura în tesuturile faciale sensibile si în cele ale gitului, senzatie care poale fi anihilata prin frecare sau scarpinat. Aceasta explica, de ce recurg unii la gestul trasului de guler atunci cind spun o minciuna si se tem ca vor fi prinsi. De fapt, ca efect al minciunii se aduna o cantitate de transpiratie pe git, mai ales cind cel în cauza îsi da seama ca este suspectat ca minte. Se ajunge la trasul de guler si atunci cind cineva este suparat sau nemultumit si simte ca are nevoie de aer proaspat. Cind observam ca cineva foloseste acest gest, întrebari ca: "V-as ruga sa repetati" sau "V-as ruga sa clarificati acest punct" îl pot determina pe presupusul impostor sa se dea de gol.

Figura 59. Trasul de guler