Cum sa mentii o casnicie

     

  

  Te hotarasti sa faci pasul cel mare si promiti sa fii alaturi de persoana iubita la bine si la rau, dar dupa citiva ani de casnicie te lovesti de plictiseala in cuplu, relatia devine platonica si incepi sa iti vezi partenerul mai degraba ca un amic.

    Sunt totusi citeva lucruri simple pe care le poti face pentru a rupe monotonia si a reaprinde scinteia in relatia ta. Citeva indrumari folositoare in acest sens:

      Implica-te in activitati inedite

   Este important sa iti pastrezi obiceiul de a merge macar o data pe saptamina la restaurant si de a te bucura alaturi de sotul tau de o cina romantica. Dar dupa citiva ani, aceasta experienta s-ar putea sa isi piarda din intensitate.

    Acum este momentul, potrivit sa incerci lucruri noi sau pe care nu le-ai mai facut de cind erati studenti. Mergi cu cortul, organizeaza excursii pe trasee montane, mergeti la un curs de gatit impreuna sau intr-un parc de distractii.

   Prin aceste activitati inedite, creierul tau se va umple cu dopamina, o substanta ce iti imbunatateste starea de spirit. "Daca partenerul tau este cu tine in aceste momente, sentimentele pozitive se vor indrepta catre el", afirma Aron.

      Nu uita sa rizi la glumele partenerului

   Intr-un studiu efectuat recent, 52 de cupluri au fost intrebate despre amintirile legate de clipele haioase traite impreuna si separat. Cei care isi aminteau mai multe clipe vesele in cuplu erau si cei mai sudati ca relatie.

    Cind sotii rid unul la glumele celuilalt, inseamna ca sunt de acord cu opiniile celuilalt si asta intareste relatia. Ca sa nu mai spunem ca amintirile vor fi dintre cele mai placute.

       Arata-te in permanenta interesata de problemele partenerului

   "Cum a fost ziua de azi pentru tine, iubitule?" Suna a cliseu, mai ales dupa multi ani de casatorie, dar nu renunta niciodata la aceasta intrebare. Nu ai idee cita apropiere creeaza intre soti si cit de mult va aprecia partenerul interesul tau fata de problemele lui. Mai mult, daca aveti lucruri bune de impartasit, bucuria va fi dubla.

       Nu te speria de micile certuri

    Daca ti se pare ca te certi mai des decit normalul, nu este nimic anormal. Atita timp cit certurile nu sunt foarte violente,  s-ar putea  sa fie chiar un semn bun pentru relatie.

    Ar putea insemna ca ati ajuns intr-un punct in care va puteti spune unul altuia tot ce aveti pe suflet. Relatiile foarte apropiate si pozitive pot cauza mici iritari de moment, pentru ca partenerii pun suflet. Incearca totusi sa mentii o atmosfera cit mai putin tensionata.

       Fa miscare alaturi de sotul tau

    Facind sport alaturi de sotul tau vei avea doua beneficii dintr-o data. Te vei mentine intr-o forma buna si iti vei imbunatati activitatea sexuala. Studiile arata ca 94% dintre persoanele care fac miscare in cuplu indeplinesc cu strictete programul de sport pentru perioade lungi de timp.  

    Mai mult decit atit, atunci cind ai activitate fizica regulata, viata ta sexuala cistiga in mod clar. Sportul reduce nivelul de stres, creste energia, increderea in sine si libido-ul.

       Bucura-te de succesul celuilalt

    Atunci cind sotul tau vine acasa bucuros ca a obtinut o marire de salariu sau orice alt lucru care pentru el inseamna un plus, trebuie sa iti arati bucuria si aprecierea pentru reusita lui. 

    In loc sa il ingrijorezi cu intrebari de genul "Esti sigur ca iti vei putea asuma o asemenea responsabilitate?", mai bine il linistesti cu o afirmatie precum "Uite, toata munca ta a dat rezultate". Un asemenea moment de sarbatorire a unei realizari va "suda" mai mult cuplul.

       Asculta ce are de spus

   Barbatii se pling mereu ca nu sunt ascultati de catre nevestele lor si asta reduce semnificatic comunicarea. Cercetatorii de la Harvard spun ca relatiile in care partenerii sunt interesati de dorintele si problemele celuilalt dureaza mai mult si sunt mai pline de afectiune.

    Incearca sa parafrazezi ce spune sotului tau, pentru a-i arata ca esti atenta la ce afirma. Chiar daca simti ca vrei sa spui ceva exact in momentul in care barbatul tau povesteste ceva foarte important pentru el, asteapta sa termine. Altfel ii vei crea impresia ca nu esti atenta la ce iti impartaseste. La finalul istorisirii lui, nu ezita sa iti spui parerea.

       Apropie-te de prietenii lui

    Probabil majoritatea prietenilor vostri sunt comuni, dar este imposibil ca sotul tau sa nu isi faca intre timp cunostinte noi la serviciu sau in timpul unei partide de fotbal. Este foarte bine daca ii cunosti si tu. 

   La fel, prezinta-i partenerului noile tale cunostinte. In acest fel, va veti implica mai mult unul in viata celuilalt. Kenneth Leonard, profesor de psihiatrie la Sunny Buffalo, spune ca implicarea partenerului in cercul de prieteni are o importanta asemanatoare cu prezentarea lui in cadrul familiei.

       Mentine romantismul in pat

   Dupa mai multi ani de convietuire, latura romantica are de suferit si momentele de intimitate scad considerabil. Viata sexuala se pierde si odata cu aceasta scade si intensitatea legaturii dintre soti.

   Cumpara o camasa de noapte sexy sau mergeti intr-un loc nou, romantic, pentru o noapte, astfel incit sa reaprindeti flacara pasiunii.

    Cind apare o neclaritate, problema -- o discutati doar voi doi, sa nu fie nici un martor cu atit mai mult copilul.

   

Blocaje ale comunicarii in cuplu

Blocaje ale comunicarii in cuplu

Motto: “Numai iubirea poate uni două fiinţe în aşa fel încit să le completeze şi să le împlinească, căci numai ea le pune alături, legindu-le prin ceea ce au mai puternic în ele.”  

Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)

“Există o singură persoană şi numai una pentru mine” - poate fi ideea preconceputa, sau unul dintre miturile iubirii care poate bloca un cuplu sa evolueze. 
Motto: ‘Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.”

Confucius 

“Potrivit lui Platon, a existat o rasă primordială, a cărei natură “nu era cum este astăzi, ci cu totul alta”, şi a cărei “fiinţă însăşi a dispărut”, un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii, masculin şi feminin. Reprezentanţii acestei rase androgine erau “hărăziţi cu o putere şi o vlagă miraculoasă […] ei s-apucară să se suie-n cer ca să se stăpinească pe zei”. Zeii însă îi pedepsesc pe androgini tăindu-i în două. De aici, apariţia unor fiinţe de sex distinct, purtătoare, ca bărbaţi şi femei, ai unui sex sau ai altuia, fiinţe în care totuşi rămine amintirea stării anterioare şi se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.”(Julius Evola “Metafizica Sexului”)
Deşi, poate veni un timp în orice relaţie cind ne întrebăm: “Este cu adevărat cel mai potrivit pentru mine? Este ea ACEEA?”. Astfel de întrebări exclusiviste atribuie greşit unicitatea absolută unei fiinţe ideale la care ajungem să raportăm persoana de lingă noi fără a-l descoperi în esenţă.
Printre consecinţele înrădăcinării ideii că există un partener şi numai unul, pe care ni-l reprezentăm idealist, se numără următoarele:
    1) Cind ajungem să comparăm tot timpul persoana cu imaginea din mintea noastră nu mai avem timp şi energie să îi descoperim şi să îi apreciem unicitatea.
Sunt împreună de 6 luni, suficient cit să apară mici nereguli: “Nu sunt un tip demodat, totuşi mă aştept ca femeia să facă mincare în casă. Eu pot eventual să spăl vasele, deşi cred că e mai nimerit să se ocupe tot ea de asta. Şi nu înţeleg de ce insistă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o viaţă socială bogată. Credeam că e femeia visurilor mele, dar dorinţa asta exagerată a ei de intimitate, îmi dă de gindit. Măcar de s-ar fi priceput la economie, să am şi eu cu cine discuta.”
Cind ne aşteptăm ca celălalt să fie perfect, pierdem din vedere ceea ce pe el/ ea îl face diferit, special, unic. Comparat cu o imagine mentală prefabricată, bineînţeles că persoana va pica examenul, riscind să răminem împreună cu exigenţele absurde construite pe un mit efemer. 
    2) După ce relaţia în care credeam s-a terminat, nu mai suntem deschişi alteia.
Exemplu: Erau împreună de 5 ani. El a acceptat o ofertă de muncă foarte avantajoasă în SUA, promiţindu-i că o va chema şi pe ea în cel mai scurt timp posibil. Nu numai că nu a invitat-o, dar emailurile s-au rărit pină cind, într-o zi, el i-a comunicat că relaţia lor trebuie să înceteze întrucit a găsit pe altcineva."
“Au fost ani foarte frumoşi, pe care nu-i voi uita niciodată. E dreptul lui să fie fericit cu altcineva. În ce mă priveşte, sunt sigură că nimeni nu-l poate înlocui.” 
Este adevărat că cele afirmate mai sus de ea nu reflectă sentimentele de depresie trăită, dar verosimil este şi faptul că putem descoperi treptat persoana de lingă noi fără a o idolatriza însă. În cazul unei astfel de decepţii, există numeroşi potenţiali parteneri în jurul nostru, puţini din aceştia fiind compatibili cu activităţile, interesele şi convingerile noastre. Este bine totuşi să avem în vedere faptul că viaţa este presărată de necunoscut şi că puterea fiinţei umane de a iubi şi de a se regenera este nelimitată.

Este bine sa ii comunici egzact ce vrei, ce ai nevoie dar si asteptarile tale, insa sa comunici aceste nevoi intr-un mod adecvat, clar si simplu. 

 În plus, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fiinţa pe care o iubim (în afara cuplului sau împreună) este să o ajutăm să se dezvolte şi să devină liberă. Iubirea, în sine, prin natura ei este liberă!
http://www.odnoklassniki.ru/#/group/52004072915061

Conflicte intre generatii

Motto: "Progresul trebuie servit fara sa te revolti impotriva traditiei" 

(A. Malraux)

Generatii

  De o parte a baricadei tinerii, iubiti sau blamati, sufocati de conformism, cerindu-si adesea prea devreme si vehement dreptul de a fi independenti, de a fi tratati ca "oameni mari", cu drept de vot sau veto in ceea ce priveste viata lor, ce-i drept lipsita de experienta. De partea cealalta a baricadei, parintii, bunicii, rudele sau profesorii, impartasindu-si experientele, dorind sa ii feresca de necazuri, lipsiti uneori de rabdare, dorindu-i perfecti dintr-odata.
 Intotdeauna au existat astfel de conflicte, indiferent de epoci, zone geografice, culturi sau educatii, ce-i drept uneori sub o forma mai voalata, alteori luind amploarea unui fenomen in masa ca cel al miscarii hippie de exemplu. "Sunt superficiali, sunt teribilisti, nu au simtul masurii, nu ne mai putem intelege cu ei..." (parintii despre copii). "Nu ne inteleg, vor sa fim ca niste roboti sa executam doar ce vor ei, nu ne lasa sa traim experiente din care sa invatam singuri, ne considera niste ratati..." (copiii despre adulti).
  Tactul adultilor, ar trebui aici sa-si spuna cuvintul, sa cizeleze asperitatile si neconcordantele. Dar din pacate tracasati de ritmul infernal al vietii, obositi de gindurile zilei de miine sau a nesigurantei viitorului nu prea indepartat, nu stim, nu putem sau nu avem rabdarea necesara sa rezolvam amiabil aceste conflicte. Atunci apar problemele grave. Fie acceptarea situatiei ca pe una de criza si tolerarea ei asa cum este, fie agravarea acesteia prin interdictii drastice sau din potriva a instaurarii unui regim de "laisse fair" total in privinta copilului.
  Aceste crize defapt sunt rodul unor neintelegeri mai vechi si repetate, care ajunse la apogeu rabufnesc de o parte sau de alta, sub o forma sau alta, indicind faptul ca deja criza a ajuns la un punct cheie. Macar atunci in al doisprezecelea ceas sa incercam sa reparam ceea ce se mai poate.
  Faceti-va timp sa discutati cu copiii. Astfel veti sti intotdeauna ce doresc, cum gindesc. Veti mai avea destul timp la dispozitie sa stopati o actiune sau o decizie luata gresit de copil, cautind metoda adecvata. Nestind de vorba cu ei, nu faceti decit sa ii indepartati, sa caute intelegere in alte parti si asfel ii veti pierde in favoarea gastilor de cartier sau a unor asa zisi prieteni, nu intotdeauna bine intentionati.
  Dati copilului dreptul de a-si exprima dorintele, indiferent daca acestea sunt diametral opuse cu ale dumneavoastra. Incercati sa mediati divergentele de opinii, sa negociati, sa faceti compromisuri si de o parte si de alta, ajungind la o solutie de mijloc, acceptata de ambele parti. Nu incercati sa va impuneti in nici un fel punctul de vedere caci, chiar daca va fi acceptat pe moment, rabufnirea creata de frustrare si nemultumire va fi de intensitatea unui uragan mai tirziu sau mai devreme. Creati independenta copilului in situatii care nu sunt riscante. Creatii iluzia de independenta chiar daca in realitate acesta este una controlata din umbra. Dorinta de independenta este unul din motivele principale ale conflictelor dintre adulti si copii.
  Exercitati-va autoritatea cit mai blind posibil si cat mai discret, sugerandu-i de departe solutiile optime, dar lasandu-l sa creada ca singur le-a descoperit si a ales pe cea mai buna. Orice forma de impunere brutala, taioasa si fara drept de apel din partea lui va fi sortita esecului. Cu cit veti constringe mai mult un copil cu atit mai inversunat va incalca acesta constringerile atunci caid "paharul se va umple" sau conjunctura i-o va permite, facind-o adesea nu pentru ca asa a crezut de cuviinta ci mai ales ca o forma de pedeapsa si razbunare la adresa "tiranilor".
   Nu degeaba se spune ca atunci cind ai copii mici ai probleme mici, iar cind ai copii mari ai probleme mari. Cu cit cresc in varsta copiii trebuie tratati cu tot mai multa rabdare si tact, trebuie sa li se ofere timp pentru discutii si dreptul de a fi implicat in viata familiei si a lui personala.
  Nu de putine ori am constatat ca parintii adolescentilor nu stiu mai nimic despre copiii lor. Ce doresc, ce aspiratii au, ce le place si ce nu le place, ce si cum gindesc sau chiar nici ce se intimpla cu ei. Daca prin tact si deschidere nu stim sa-i tinem aproape de noi, intr-o zi nu ne va ramuine decit sa constatam ca i-am pierdut uneori definitiv! Si atunci va fi ... ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi!

Gesturile miina aduse la fata

Degetele în gura

O persoana îsi vira degetele în gura atunci cind se afla sub presiune. Este o încercare inconstienta din partea sa de a redobindi siguranta sugarului de la pieptul mamei. Copilul mic înlocuieste sinul mamei cu degetul mare si cind devine adult, îsi vira în gura nu numai degetele, dar si altfel de obiecte, ca tigara, pipa, pixul si altele. Pe cind gesturile adu­cerii minii la gura implica de cele mai multe ori minciuna ori înselaciunea, gestul introducerii degetului în gura este o manifestare exterioara a unei nevoi interioare de linistire. La aparitia acestui gest este potrivit ca persoana în cauza sa fie încu­rajata si calmata (Figura 6).

Figura 6. E nevoie de calmare

INTERPRETARE si RĂSTĂLMĂCIRE

Priceperea de a interpreta exact gesturile minii aduse la fata - gesturi care apar într-o scrie de împrejurari date - se dobindeste în timp si prin îndelungi observatii. Ceea ce putem afirma cu hotarire este faptul ca atunci cind o persoana foloseste unul din gesturile de aducere a minii la fata amintite anterior, ca este stapinita de ginduri negative, întrebarea este: ce reprezinta aceste ginduri negative? Ele pot viza îndoiala, inducerea în eroare, incertitudinea, exagerarea, teama sau minciuna. Priceperea de a le interpreta devine o adevarata deprindere atunci cind din gindurile negative mentionate este identificat cel aflat în cauza. La aceasta se poate ajunge cel mai bine printr-o analiza a gesturilor care preced aducerea minii la fata si interpretarea acestei miscari în contextul ei.

Un prieten al meu, de exemplu, cu care joc adesea sah, în cursul partidei îsi freaca urechile sau îsi atinge nasul, dar numai atunci cind nu stie sigur care va fi miscarea sa urmatoare. Mai recent, am observat si alte gesturi ale sale pe care Ie pot interpreta si folosi în avantajul meu. Astfel, am descoperit ca atunci cind, atingind o piesa, semnalizez intentia mea de a face o mutare, el foloseste imediat un grup întreg de gesturi pentru a comunica ce parere are despre preconizata mea miscare. Daca se reazema de spatarul scaunului si foloseste gestul coifului (încredere), pot fi aproape sigura ca se astepta Ia miscarea mea si s-a si gindit la miscarea sa de raspuns. Daca îsi acopera gura sau îsi freaca nasul sau urechile în timp ce eu ating o figura de pe tabla, aceasta înseamna ca are îndoieli asupra miscarii melc, asupra miscarii sale urmatoare sau asupra amindurora. Aceasta înseamna ca, în masura în care la miscarile melc el reactioneaza prin gestul negativ al aducerii miinii la fata, sansele mele de victorie devin mai mari.

Cind sunt gesturi izolate ca: gestul acoperirii gurii mentinut citeva secunde înainte de a raspunde la întrebare, dupa care revine la pozitia sa deschisa, persoana data are mai multe  variante de raspuns.

Nu trebuie sa formulam o concluzii pripite. Numai prin studierea si observarea îndelungata a acestor gesturi si prin luarea în consideratie a contextului în care ele apar, putem ajunge în cele din urma la evaluarea exacta a gindurilor altora.

MINA DUSĂ LA OBRAZ SI LA BĂRBIE

Este privit ca un bun orator acela care în mod "instinctiv" simte momentul în care auditoriul nu mai urmareste cu interes spusele sale si Ie considera suficiente. Un bun agent comercial simte cind atinge "punctul critic" al clientului sau, adica momentul cind afla ce anume îl intereseaza pe cumparator. Fiecare cunoaste acea senzatie de gol care apare atunci cind, în urma   prezentarii   propunerilor   sale, potentialul cumparator abia scoate citeva cuvinte, mai mult ascultind. Din fericire, un mare numar de gesturi cu mina dusa la obraz si la barbie pot dezvalui agentului comercial cum e mai bine sa procedeze.

Plictiseala

Cind cel care asculta începe sa-si foloseasca mina ca suport pentru cap, înseamna ca a aparut starea de plictiseala si gestul e menit sa împiedice atipirea. Gradul de plictiseala al celui care asculta este legat de modul în care bratul si mina sa sunt utilizate ca suport al capului. Despre plictiseala maxima si lipsa totala de interes putem vorbi atunci cind capul este sprijini în întregime pe miina, iar lasarea capului pe masa si aparitia sforaitului sunt semnul plictiselii absolute.

Bataia în masa cu degetul si tropaitul sunt semne ale nerabdarii. Cind vorbitorul observa aceste semnale, e indicat sa recurga la o schimbare strategica pentru a-l face pe cel care bate cu degetul în masa sau pe cel care tropaie sa fie atent la expunere, împiedicind astfel efectul negativ al acestor manifestari asupra restului auditoriului. Prin semnalele de plictiseala si nerabdare auditoriul transmite vorbitorului mesajul ca a venit timpul sa-si încheie expunerea. Merita amintit faptul ca ritmul batailor cu degetul sau al tropaitului este legat de gradul de nerabdare al auditoriului - cu cit este mai nerabdator, cu atit mai rapide devin aceste manifestari ale lui.

Figura 7. Apreciere pozitiva însotita de interesul manifest

Gesturi de evaluare

Mina închisa asezata pe obraz, adesea cu degetul aratator atintit în sus (Figura 7), exprima o apreciere pozitiva din partea celui care asculta. Cind acesta începe sa-si piarda interesul, dar din politete doreste sa para pe mai departe atent, pozitia lui se va modifica usor, palma inferioara devenind suport pentru cap,adica plictiseala.

Interesul sincer este manifestat atunci cind mina este pusa pe obraz, nu cind este folosita ca suport. O cale usoara pentru presedinte de a trezi atentia fiecaruia ar fi sa spuna ceva de genul urmator: "Ma bucur ca sunteti atenti, întrucit vreau sa va pun citeva întrebari".

Cu aceasta readuce atentia ascultatorilor asupra discursului sau, întrucit acestia se vor teme ca nu vor putea raspunde la întrebarile ce le vor fi adresate.
Figura 8. Personajul are pareri negative

Daca degetul aratator lipit de fata arata în sus, iar degetul mare sprijina barbia, ascultatorul are pareri negative sau critice fata de vorbitor sau tema expusa. Cind aceste pareri negative persista, se întimpla adesea ca degetul aratator sa frece sau sa apese pleoapele. Mentinerea acestui gest arata pastrarea aceleiasi atitudini critice. El este un semnal pentru vorbitor ca trebuie sa actioneze imediat: sa regestioneze atentia ascultatorului sau îsi încheie cuvintarea. O miscare simpla, cum ar fi aceea de a înmina ceva ascultatorului pentru a-i schimba pozitia, poate modifica atitudinea acestuia. Acest gest este adesea confundat cu un semn de interes, dar pozitia de suport al degetului mare ne dezvaluie adevarul: este vorba despre o atitudine critica (Figura 8).

                                                       Mingiierea barbiei

Figura 9. Personajul ia o decizie 

Daca avem prilejul de a veni în fata unui grup de oameni cu o idee noua, în timp ce o prezentam sa urmarim cu atentie reactia lor si vom observa ceva fascinant. Majoritatea ascultatorilor, daca nu chiar toti,îsi vor ridica o mina la fata si vor începe sa utilizeze diferite gesturi de evaluare. Cind încheiem prezentarea noastra si îi rugam pe" membrii grupului sa-si spuna parerea sau sa faca sugestii în legatura cu cele auzite, gesturile de evaluare vor înceta. Una din miini se va aseza pe barbie si va începe gestul mingiierii barbiei. 
Acest gest al mingiierii barbiei arata ca ascultatorul ia o decizie. Cind noi le cerem ascultatorilor sa se decida, gesturile lor de evaluare se schimba în gesturi de decizie, iar urmatoarele lor miscari vor arata daca au luat o decizie negativa sau una pozitiva. Un agent comercial ar face o prostie daca ar începe sa vorbeasca sau ar interveni în vreun fel sau altul atunci cind cumparatorul începe sa treaca la gestul de mingiiere al barbiei, dupa ce a fost rugat sa se decida daca va cumpara.

Figura 10. Versiunea feminina a mingiierii barbiei

Strategia cea mai buna ar fi de a observa cu atentie gesturile urmatoare ale cumparatorului, care vor indica decizia la care a ajuns acesta. Daca, de exemplu, mingiierea barbiei este urmata de gestul încrucisarii bratelor si picioarelor, si cumparatorul se reazema de spatarul scaunului, agentul comercial întelege si fara cuvinte raspunsul: "Nu", în asemenea situatie, ar fi întelept ca agentul comercial sa-si revizuiasca imediat punctele principale ale prezentarii sale, înainte ca cumparatorul sa-si expuna motivele raspunsului sau negativ, iar el sa piarda afacerea.

Daca gestul de mingiierea barbiei este urmat de mai multe gesturi, agentul comercial trebuie sa întrebe doar ce forma de plata prefera cumparatorul si încheierea afacerii începe sa se deruleze.

Variatiuni ale gesturilor de decizie

Oamenii care poarta ochelari, în timp ce iau o decizie adesea si-i scot si introduc unul din bratele ramei în gura, recurgind astfel, în locul gestului demingiiere a barbiei, la un alt grup de gesturi de evaluare. Fumatorul de pipa îsi va pune pipa în gura. Cind un om este solicitai sa ia o decizie, el îsi introduce în gura un obiect oarecare, un pix sau un deget, semnalizind prin aceasta ca înca este nedecis si are nevoie de încurajare; obiectul introdus în gura îi permite sa tergiverseze decizia imediata. A vorbi cu gura plina denota maniere proaste, asa ca cel în cauza se simte absolvit de faptul ca nu comunica de îndata decizia sa.

Combinatii ale gesturilor de aducere a miinii la fata

Ocazional, gesturi ale starii de plictiseala, de evaluare sau de luare a unor decizii apar în diferite combinatii, fiecare aducind la suprafata un alt clement de comportament individual.

Dupa cum se vede din Figura 11, gestul de evaluare s-a fixat pe barbie, mina mingiie barbia. Individul apreciaza situatia, luind în acelasi timp si o decizie. Cind interesul ascultatorului fata de vorbitor începe sa scada, capul sau cauta sprijin în mina sa. Figura 10 arata gestul de evaluare, dar capul se sprijina pe degetul mare ca semn al scaderii interesului ascultatorului.         

     Figura 11. Grupul de gesturi de evaluare, decizie si plictiseala

Figura 12. Gestul "durerii de ceafa"      Figura 13. "Nu voi mai gresi niciodata!"

de evaluare/decizie

Gesturi de frecare si de plesnire cu palma a capului

O versiune exagerata a gestului de tragere a gulerului este gestul prin care palma freaca ceafa, denumi de H. Calero "gestul durerii de ceafa". Cel care îl utilizeaza de obicei minte, evita privirea celuilalt si se uita în jos. Este folosit însa si ca semnal al frustrarii sau miniei si în asemenea cazuri, mina plesneste ceafa si începe sa frece gitul. Sa presupunem, de exemplu, ca l-am rugat pe unul din subordonatii nostri sa rezolve o problema si el a uitat sa o faca în timpul stabilit. Cind îl întrebam de rezultat, el îsi plesneste usor cu palma capul, pe frunte sau ceafa, de parca în mod simbolic s-ar bate pe sine însusi. Desi plesnirea cu palma a capului indica non-verbal faptul ca el a uitat ceea ce i-am cerut sa faca, în functie de locul aplicarii acestui gest, pe frunte sau pe ceafa, respectivul ne semnaleaza si ce parere are despre noi sau despre situatia creata. Aplicind lovitura pe frunte (Figura 13), el ne semnalizeaza ca nu-l intimideaza faptul ca am remarcat greseala Iui, dar daca îsi loveste ceafa (Figura 12), ne comunica fara cuvinte ca prin darea la iveala a erorii sale i-am provocat, pur si simplu, o "durere de ceafa", adica o stare total neplacuta pentru el. Cei care utilizeaza frecvent frecarea cefei   sunt   predispusi   la atitudini negative sau critice, în timp ce cei care îsi recunosc eroarea, folosind des frecarea fruntii, în general sunt oameni mai deschisi, mai adaptabili.

Limbajul nonverbal

CU MÂNA ADUSĂ LA FAŢĂ

Figura 1. N-am auzit nimic râu, n-am spus nimic rau, n-am vazut nimic rau!

INDUCERE ÎN EROARE, ÎNDOIALĂ, MINCIUNĂ

Unul din cele mai raspândite simboluri ale inducerii în eroare îl reprezinta cele trei maimute întelepte, care nu aud, nu spun si nu vad nimic din ce e rau. Miscarile mâinii aduse la fata reprezinta forma de baza a gesturilor umane de inducere in eroare (Figura 1). Cu alte cuvinte, atunci cind vedem, rostim sau auzim lucruri neadevarate sau care induc în eroare, adesea încercam sa ne acoperim cu miinile gura, ochii sau urechile. Cum am mai aratat, copiii utilizeaza cu dezinvoltura aceste gesturi evidente de inducere în eroare. Bunaoara, daca copilul minte, el îsi acopera gura cu miinile, straduindu-se parca sa stopeze iesirea cuvintelor mincinoase. Daca nu doreste sa auda admonestarea parinteasca, el pur si simplu îsi astupa urechile. Cind vede ceva la care nu doreste sa se uite, el îsi acopera ochii cu miinile sau cu bratul. O data cu înaintarea în virsta, gesturile cu mina adusa la fata devin mai rafinate si mai putin evidente, dar ele se produc de fiecare data cind o persoana minte, cind încearca sa ascunda o afirmatie înselatoare sau este martorul unei astfel de afirmatii.

Inducerea în eroare poate însemna strecurarea îndoielii, a incertitudinii, minciuna sau exagerare. Daca cineva îsi duce mina Ia fata, aceasta nu înseamna întotdeauna ca minte, în orice caz, faptul sugereaza ca respectivul încearca eventual sa ne induca în eroare si observarea altor grupuri de gesturi ne poate confirma banuiala. Este important ca gesturile cu mina la fata sa nu fie interpretate izolat.

Acoperirea gurii

Figura 2. Acoperirea gurii

Acoperirea gurii face parte din putinele gesturi ale adultilor, care sunt tot atit de evidente ca si gesturile copiilor. Mina acope­ra gura, degetul mare apasa obrazul, în timp ce creierul trimite subconstient comenzi miinii sa încerce sa opreasca cuvintele mincinoase care se pronunta. Uneori doar citeva degete sau pumnul strins acopera gura, dar întelesul gestului ramine acelasi.

Acoperirea gurii nu trebuie confundata cu gesturile de evaluare, despre care vom relata mai tirziu.

Daca cineva utilizeaza gestul de acoperire a gurii,în timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca însa el îsi acopera gura în timp ce vorbeste altcineva, aceasta înseamna ca dupa presimtirea sa, acel ins minte. Una din cele mai tulburatoare priveliste pentru un orator este de a vedea cum, în timp ce el vorbeste, auditoriu! recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrins sau în prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se întrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze întrebarea: "Doreste cineva sa comenteze cele spuse pina acum?". Aceasta întrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creind oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventuale întrebari, evident, în ultima clipa mina se retrage de pe fata, rezultind o miscare iute de atingere a nasului. Dupa o alta explicatie, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din nas provoaca senzatia de furnicare si de aceea omul îsi sterge nasul. "Dar daca omul are doar o mincarime la nas?" - se pune frecvent întrebarea. Cind au o mincarime la nas, oamenii reactioneaza în mod normal printr-o miscare deliberata de frecare sau scarpinare, deosebita de miscarea usoara de atingere a nasului. Asemanator gestului de acoperire a gurii, si acest gest poate fi utilizat atit de vorbitor, pentru a-si ascunde propria afirmatie înselatoare, cit si de cel care asculta, dar se îndoieste de cuvintele vorbitorului.

Atingerea nasului

Gestul atingerii nasului este, în esen­ta, o versiune deghi­zata a gestului de acoperire a gurii. El consta fie din câteva miscari usoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grabita, aproape imperceptibila a acestuia. Unele femei executa acest gest cu miscari marunte si prudente de mingiiere, pentru a evita sa-si  strice fardul.

    In ceea ce priveste originea gestului de atingere a nasului, potrivit uneia din explicatii, al unei cind ne apare în minte o idee    negativa, subconstientul nostru îndruma mina sa acopere gura.

Figura 3. Atingerea nasului 

                     Frecarea ochiului  

"N-am vazut nimic rau" - spune maimuta înteleapta, si acest gest este dirijat de creier pentru a îndeparta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le "vede", sau de a evita sa-l priveasca în fata pe cel caruia îi spune o minciuna. Barbatii de regula îsi freaca ochii viguros si daca trag o minciuna zdravana privesc adesea în alta parte, de obicei în jos. Femeile utilizea­za o miscare marunta, tandra de frecare dedesubtul ochilor, pentru ca, probabil, prin educatie, evita miscarile robuste sau nu doresc sa-si strice fardul si ele evita privirea celor care le asculta, ridicând ochii spre tavan.

"A minti fara rusine" - este o expresie raspindita. Ea se refera la un grup de gesturi: masele înclestate si zâmbet fals, combinate cu gestul frecarii la ochi si privi­tul în alta parte. Ele sunt utilizate de actorii de cinema pentru a sugera fatarnicia, dar, în viata reala, apar rar.
Figura 4. Frecarea la ochi 

 Frecarea urechilor

De fapt este o încercare a ascultatorului de "a nu auzi raul", încercind sa blocheze cuvintele prin asezarea miinii în jurul sau deasupra urechilor. Este o versiune adulta mai rafinata a gestului copilului care îsi astupa cu miinile ambele urechi, pentru a se tine departe de mustrarile parintilor sai. Alte variante ale acestui gest sunt frecarea partii din spate a urechilor, scobirea în cu urechi (vârful degetului este rotit înainte si înapoi în interiorul urechilor), tragerea lobului urechii sau împingerea înainte a întregii urechi pentru a astupa gaura    urechii. Acest ultim gest înseamna ca respectivul a ascultat destul si acum ar dori sa vorbeasca.

Figura 5. Frecarea urechilor   

 Scarpinarea gâtului

Degetul aratator al miinii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gitului, în timpul observarii acestui gest am constatat un lucru interesant: scar­pinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza îndoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: "Nu sunt înca sigur daca voi accepta". Trebuie în      mod deosebit remarcata situatia cind limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cind cineva spune cam asa: "Eu pot întelege ce simtiti dumneavoastra".

Figura 6. Scarpinarea gâtului 

Trasul de guler

Afirmarea unei minciuni creeaza o senzatie de furnicatura în tesuturile faciale sensibile si în cele ale gitului, senzatie care poale fi anihilata prin frecare sau scarpinat. Aceasta explica, de ce recurg unii la gestul trasului de guler atunci cind spun o minciuna si se tem ca vor fi prinsi. De fapt, ca efect al minciunii se aduna o cantitate de transpiratie pe git, mai ales cind cel în cauza îsi da seama ca este suspectat ca minte. Se ajunge la trasul de guler si atunci cind cineva este suparat sau nemultumit si simte ca are nevoie de aer proaspat. Cind observam ca cineva foloseste acest gest, întrebari ca: "V-as ruga sa repetati" sau "V-as ruga sa clarificati acest punct" îl pot determina pe presupusul impostor sa se dea de gol.

Figura 59. Trasul de guler