Limbajul nonverbal

CU MÂNA ADUSĂ LA FAŢĂ

Figura 1. N-am auzit nimic râu, n-am spus nimic rau, n-am vazut nimic rau!

INDUCERE ÎN EROARE, ÎNDOIALĂ, MINCIUNĂ

Unul din cele mai raspândite simboluri ale inducerii în eroare îl reprezinta cele trei maimute întelepte, care nu aud, nu spun si nu vad nimic din ce e rau. Miscarile mâinii aduse la fata reprezinta forma de baza a gesturilor umane de inducere in eroare (Figura 1). Cu alte cuvinte, atunci cind vedem, rostim sau auzim lucruri neadevarate sau care induc în eroare, adesea încercam sa ne acoperim cu miinile gura, ochii sau urechile. Cum am mai aratat, copiii utilizeaza cu dezinvoltura aceste gesturi evidente de inducere în eroare. Bunaoara, daca copilul minte, el îsi acopera gura cu miinile, straduindu-se parca sa stopeze iesirea cuvintelor mincinoase. Daca nu doreste sa auda admonestarea parinteasca, el pur si simplu îsi astupa urechile. Cind vede ceva la care nu doreste sa se uite, el îsi acopera ochii cu miinile sau cu bratul. O data cu înaintarea în virsta, gesturile cu mina adusa la fata devin mai rafinate si mai putin evidente, dar ele se produc de fiecare data cind o persoana minte, cind încearca sa ascunda o afirmatie înselatoare sau este martorul unei astfel de afirmatii.

Inducerea în eroare poate însemna strecurarea îndoielii, a incertitudinii, minciuna sau exagerare. Daca cineva îsi duce mina Ia fata, aceasta nu înseamna întotdeauna ca minte, în orice caz, faptul sugereaza ca respectivul încearca eventual sa ne induca în eroare si observarea altor grupuri de gesturi ne poate confirma banuiala. Este important ca gesturile cu mina la fata sa nu fie interpretate izolat.

Acoperirea gurii

Figura 2. Acoperirea gurii

Acoperirea gurii face parte din putinele gesturi ale adultilor, care sunt tot atit de evidente ca si gesturile copiilor. Mina acope­ra gura, degetul mare apasa obrazul, în timp ce creierul trimite subconstient comenzi miinii sa încerce sa opreasca cuvintele mincinoase care se pronunta. Uneori doar citeva degete sau pumnul strins acopera gura, dar întelesul gestului ramine acelasi.

Acoperirea gurii nu trebuie confundata cu gesturile de evaluare, despre care vom relata mai tirziu.

Daca cineva utilizeaza gestul de acoperire a gurii,în timp ce vorbeste, faptul arata ca respectivul minte. Daca însa el îsi acopera gura în timp ce vorbeste altcineva, aceasta înseamna ca dupa presimtirea sa, acel ins minte. Una din cele mai tulburatoare priveliste pentru un orator este de a vedea cum, în timp ce el vorbeste, auditoriu! recurge la acest gest. In fata unui auditoriu mai restrins sau în prezenta unui singur partener de discutie este recomandabil sa se întrerupa prezentarea sau expunerea si sa se adreseze întrebarea: "Doreste cineva sa comenteze cele spuse pina acum?". Aceasta întrerupere va permite ca obiectiile celor din sala sa iasa la iveala, creind oratorului prilejul favorabil de a-si preciza afirmatiile si de a raspunde la eventuale întrebari, evident, în ultima clipa mina se retrage de pe fata, rezultind o miscare iute de atingere a nasului. Dupa o alta explicatie, din cauza minciunii, terminalele sensibile ale nervilor din nas provoaca senzatia de furnicare si de aceea omul îsi sterge nasul. "Dar daca omul are doar o mincarime la nas?" - se pune frecvent întrebarea. Cind au o mincarime la nas, oamenii reactioneaza în mod normal printr-o miscare deliberata de frecare sau scarpinare, deosebita de miscarea usoara de atingere a nasului. Asemanator gestului de acoperire a gurii, si acest gest poate fi utilizat atit de vorbitor, pentru a-si ascunde propria afirmatie înselatoare, cit si de cel care asculta, dar se îndoieste de cuvintele vorbitorului.

Atingerea nasului

Gestul atingerii nasului este, în esen­ta, o versiune deghi­zata a gestului de acoperire a gurii. El consta fie din câteva miscari usoare de frecare a dedesubtului nasului, fie dintr-o atingere grabita, aproape imperceptibila a acestuia. Unele femei executa acest gest cu miscari marunte si prudente de mingiiere, pentru a evita sa-si  strice fardul.

    In ceea ce priveste originea gestului de atingere a nasului, potrivit uneia din explicatii, al unei cind ne apare în minte o idee    negativa, subconstientul nostru îndruma mina sa acopere gura.

Figura 3. Atingerea nasului 

                     Frecarea ochiului  

"N-am vazut nimic rau" - spune maimuta înteleapta, si acest gest este dirijat de creier pentru a îndeparta inducerea în eroare, îndoiala sau minciuna pe care le "vede", sau de a evita sa-l priveasca în fata pe cel caruia îi spune o minciuna. Barbatii de regula îsi freaca ochii viguros si daca trag o minciuna zdravana privesc adesea în alta parte, de obicei în jos. Femeile utilizea­za o miscare marunta, tandra de frecare dedesubtul ochilor, pentru ca, probabil, prin educatie, evita miscarile robuste sau nu doresc sa-si strice fardul si ele evita privirea celor care le asculta, ridicând ochii spre tavan.

"A minti fara rusine" - este o expresie raspindita. Ea se refera la un grup de gesturi: masele înclestate si zâmbet fals, combinate cu gestul frecarii la ochi si privi­tul în alta parte. Ele sunt utilizate de actorii de cinema pentru a sugera fatarnicia, dar, în viata reala, apar rar.
Figura 4. Frecarea la ochi 

 Frecarea urechilor

De fapt este o încercare a ascultatorului de "a nu auzi raul", încercind sa blocheze cuvintele prin asezarea miinii în jurul sau deasupra urechilor. Este o versiune adulta mai rafinata a gestului copilului care îsi astupa cu miinile ambele urechi, pentru a se tine departe de mustrarile parintilor sai. Alte variante ale acestui gest sunt frecarea partii din spate a urechilor, scobirea în cu urechi (vârful degetului este rotit înainte si înapoi în interiorul urechilor), tragerea lobului urechii sau împingerea înainte a întregii urechi pentru a astupa gaura    urechii. Acest ultim gest înseamna ca respectivul a ascultat destul si acum ar dori sa vorbeasca.

Figura 5. Frecarea urechilor   

 Scarpinarea gâtului

Degetul aratator al miinii cu care scriem scarpina partea de sub ureche sau partea laterala a gitului, în timpul observarii acestui gest am constatat un lucru interesant: scar­pinatul se face de aproximativ cinci ori. Rareori acest numar este mai mic sau depaseste aceasta cifra. Gestul semnaleaza îndoiala sau incertitudine si este caracteristic oamenilor care spun: "Nu sunt înca sigur daca voi accepta". Trebuie în      mod deosebit remarcata situatia cind limbajul verbal contrazice acest gest, de exemplu cind cineva spune cam asa: "Eu pot întelege ce simtiti dumneavoastra".

Figura 6. Scarpinarea gâtului 

Trasul de guler

Afirmarea unei minciuni creeaza o senzatie de furnicatura în tesuturile faciale sensibile si în cele ale gitului, senzatie care poale fi anihilata prin frecare sau scarpinat. Aceasta explica, de ce recurg unii la gestul trasului de guler atunci cind spun o minciuna si se tem ca vor fi prinsi. De fapt, ca efect al minciunii se aduna o cantitate de transpiratie pe git, mai ales cind cel în cauza îsi da seama ca este suspectat ca minte. Se ajunge la trasul de guler si atunci cind cineva este suparat sau nemultumit si simte ca are nevoie de aer proaspat. Cind observam ca cineva foloseste acest gest, întrebari ca: "V-as ruga sa repetati" sau "V-as ruga sa clarificati acest punct" îl pot determina pe presupusul impostor sa se dea de gol.

Figura 59. Trasul de guler 

Limbajul nonverbal-Mimica fetei

Mimica fetei


Mimica fetei este data de partile mobile ale fetei: ochii, sprancenele, buzele. Un bun model trebuie sa stie ce expresie are fata ei daca isi ridica sprancenele intr-un fel, daca isi tuguie buzele, intr-un cuvant trebuie sa se cunoasca foarte bine, pentru ca atunci cand fotograful ii va cere sa fie suparata sau sexy, ea trebuie sa stie mimica necesara.

Sprancenele se pot misca simultan sau individual, in functie de mesajul pe care doriti s ail transmiteti. Se pot impreuna, pentru a exprima furie, suparare; in sus si despartite pentru a exprima frica, in mijloc pentru a exprima surpriza.

Pleoapele  pot contribui la mimica unei fete.
In general, ele trebuiesc deschise, nu inchise la jumatate sau extreme de deschise. Ele trebuiesc tinute normal. Cand se realizeaza o poza, ele trebuiesc modificate in functie de mimica ceruta de fotograf. 

Pupila ochiului se poate roti, executand un cerc complet, cum este reprezentat in fotografia de mai jos.Pupila se misca independent de cap, in functie de mimica ceruta.



Gura are un rol foarte importanta in expresia unei fete. Mimica gurii poate fi ajutata de producerea unor sunete: uau! Aaahhhhh!!!no!!!!....Fata modelului dintr-o fotografie ce spune o poveste, devine parte din acea poveste.



Emotiile de baza

1.    Fericirea . Emotia este exprimata foarte bine de ochi, stralucirea lor, radierea de luminozitate, la care se adauga zambetul, un ingredient special.


2. Furie – pentru exprimarea furiei se incearca impreunarea sprancenelor , expresia ochilor de suparare si mimica guzelor.



3.    Parere de rau -  sprancenele se apropie si se unduiesc in sus. Intensitatea poate varia de la parere de rau la tragedie.



4.    Frica – sprancenele se ridica si se despart.




Despre zambet 

Feluri de zambete:
1.    Zambetul rautacios este folosit in general de adolescenti, care privesc flirtul ca pe un joc , unde rautatea isi are locul ei.


2.    Zambetul timid este folosit de tinerii nesiguri pe ei.




3.    Zambetul de aprobare, consimte acordul cu cele spuse, aproba situatia.



4.    Zambetul “intrebare”. Cu mult umor, asteapta un raspuns la o intrebare cu o sclipire stralucitoare.



5.    Zambetul “ma bucur ca traiesc” – pentru toate varstele.  Apreciaza viata.

Limbajul trupului

  Limbajul trupului semnifica comunicarea prin intermediul miscarilor sau pozitiei corpului. Poate fi constient sau inconstient. 
Acest limbaj este observat de oricine, dar nu i se acorda suficienta atentie. Uneori il ignoram si incercam sa ne ascundem in spatele cuvintelor, dar nu trebuie sa uitam ca nu putem pacali pe oricine. 
Copiii reactioneaza la acest tip de limbaj deoarece ei inteleg lumea prin intermediul intuitiei. Acelasi lucru poate fi aplicat in cazul adultilor cand sentimentele sunt cele implicate. 

  Persoanele care sunt intr-o stare emotionala proasta vor acorda mare importanta acestuia. De fapt, de obicei, aceste persoane retin cea mai mica aluzie gresita a persoanei cu care converseaza. Si de obicei trag singuri concluzii gresite cum ca persoana ar fi plictisitoare sau suparacioasa, astfel combinand orice sens al depresiei si stimei de sine scazute. 

O metoda utila de invatare a secretelor limbajului corpului consta in privitul la televizor fara sunet si incercarea de a intelege ceea ce s-a spus prin citirea limbajului corpului. Se va observa ca oamenii spun multe lucruri prin limbajul verbal care este contrazis de catre limbajul corpului, de gesturi si alte cai de comunicare. Mesajele sunt foarte relative. 

O trasatura notabila a inceputului de secol 21 este faptul ca limbajul corpului a diferitelor civilizatii devine treptat asemanator. Astfel, un gest facut de o persoana ce traieste in America de Sud, poate fi usor interpretat de persoane din Rusia sau Japonia. Multe dintre acestea se datoreaza efectelor televiziunii, care arata aceleasi „metode de lingusire” in toate partile globului.