Blocaje ale comunicarii in cuplu

Blocaje ale comunicarii in cuplu

Motto: “Numai iubirea poate uni două fiinţe în aşa fel încit să le completeze şi să le împlinească, căci numai ea le pune alături, legindu-le prin ceea ce au mai puternic în ele.”  

Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)

“Există o singură persoană şi numai una pentru mine” - poate fi ideea preconceputa, sau unul dintre miturile iubirii care poate bloca un cuplu sa evolueze. 
Motto: ‘Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.”

Confucius 

“Potrivit lui Platon, a existat o rasă primordială, a cărei natură “nu era cum este astăzi, ci cu totul alta”, şi a cărei “fiinţă însăşi a dispărut”, un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii, masculin şi feminin. Reprezentanţii acestei rase androgine erau “hărăziţi cu o putere şi o vlagă miraculoasă […] ei s-apucară să se suie-n cer ca să se stăpinească pe zei”. Zeii însă îi pedepsesc pe androgini tăindu-i în două. De aici, apariţia unor fiinţe de sex distinct, purtătoare, ca bărbaţi şi femei, ai unui sex sau ai altuia, fiinţe în care totuşi rămine amintirea stării anterioare şi se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.”(Julius Evola “Metafizica Sexului”)
Deşi, poate veni un timp în orice relaţie cind ne întrebăm: “Este cu adevărat cel mai potrivit pentru mine? Este ea ACEEA?”. Astfel de întrebări exclusiviste atribuie greşit unicitatea absolută unei fiinţe ideale la care ajungem să raportăm persoana de lingă noi fără a-l descoperi în esenţă.
Printre consecinţele înrădăcinării ideii că există un partener şi numai unul, pe care ni-l reprezentăm idealist, se numără următoarele:
    1) Cind ajungem să comparăm tot timpul persoana cu imaginea din mintea noastră nu mai avem timp şi energie să îi descoperim şi să îi apreciem unicitatea.
Sunt împreună de 6 luni, suficient cit să apară mici nereguli: “Nu sunt un tip demodat, totuşi mă aştept ca femeia să facă mincare în casă. Eu pot eventual să spăl vasele, deşi cred că e mai nimerit să se ocupe tot ea de asta. Şi nu înţeleg de ce insistă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o viaţă socială bogată. Credeam că e femeia visurilor mele, dar dorinţa asta exagerată a ei de intimitate, îmi dă de gindit. Măcar de s-ar fi priceput la economie, să am şi eu cu cine discuta.”
Cind ne aşteptăm ca celălalt să fie perfect, pierdem din vedere ceea ce pe el/ ea îl face diferit, special, unic. Comparat cu o imagine mentală prefabricată, bineînţeles că persoana va pica examenul, riscind să răminem împreună cu exigenţele absurde construite pe un mit efemer. 
    2) După ce relaţia în care credeam s-a terminat, nu mai suntem deschişi alteia.
Exemplu: Erau împreună de 5 ani. El a acceptat o ofertă de muncă foarte avantajoasă în SUA, promiţindu-i că o va chema şi pe ea în cel mai scurt timp posibil. Nu numai că nu a invitat-o, dar emailurile s-au rărit pină cind, într-o zi, el i-a comunicat că relaţia lor trebuie să înceteze întrucit a găsit pe altcineva."
“Au fost ani foarte frumoşi, pe care nu-i voi uita niciodată. E dreptul lui să fie fericit cu altcineva. În ce mă priveşte, sunt sigură că nimeni nu-l poate înlocui.” 
Este adevărat că cele afirmate mai sus de ea nu reflectă sentimentele de depresie trăită, dar verosimil este şi faptul că putem descoperi treptat persoana de lingă noi fără a o idolatriza însă. În cazul unei astfel de decepţii, există numeroşi potenţiali parteneri în jurul nostru, puţini din aceştia fiind compatibili cu activităţile, interesele şi convingerile noastre. Este bine totuşi să avem în vedere faptul că viaţa este presărată de necunoscut şi că puterea fiinţei umane de a iubi şi de a se regenera este nelimitată.

Este bine sa ii comunici egzact ce vrei, ce ai nevoie dar si asteptarile tale, insa sa comunici aceste nevoi intr-un mod adecvat, clar si simplu. 

 În plus, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fiinţa pe care o iubim (în afara cuplului sau împreună) este să o ajutăm să se dezvolte şi să devină liberă. Iubirea, în sine, prin natura ei este liberă!
http://www.odnoklassniki.ru/#/group/52004072915061

Limbajul nonverbal-Mimica fetei

Mimica fetei


Mimica fetei este data de partile mobile ale fetei: ochii, sprancenele, buzele. Un bun model trebuie sa stie ce expresie are fata ei daca isi ridica sprancenele intr-un fel, daca isi tuguie buzele, intr-un cuvant trebuie sa se cunoasca foarte bine, pentru ca atunci cand fotograful ii va cere sa fie suparata sau sexy, ea trebuie sa stie mimica necesara.

Sprancenele se pot misca simultan sau individual, in functie de mesajul pe care doriti s ail transmiteti. Se pot impreuna, pentru a exprima furie, suparare; in sus si despartite pentru a exprima frica, in mijloc pentru a exprima surpriza.

Pleoapele  pot contribui la mimica unei fete.
In general, ele trebuiesc deschise, nu inchise la jumatate sau extreme de deschise. Ele trebuiesc tinute normal. Cand se realizeaza o poza, ele trebuiesc modificate in functie de mimica ceruta de fotograf. 

Pupila ochiului se poate roti, executand un cerc complet, cum este reprezentat in fotografia de mai jos.Pupila se misca independent de cap, in functie de mimica ceruta.



Gura are un rol foarte importanta in expresia unei fete. Mimica gurii poate fi ajutata de producerea unor sunete: uau! Aaahhhhh!!!no!!!!....Fata modelului dintr-o fotografie ce spune o poveste, devine parte din acea poveste.



Emotiile de baza

1.    Fericirea . Emotia este exprimata foarte bine de ochi, stralucirea lor, radierea de luminozitate, la care se adauga zambetul, un ingredient special.


2. Furie – pentru exprimarea furiei se incearca impreunarea sprancenelor , expresia ochilor de suparare si mimica guzelor.



3.    Parere de rau -  sprancenele se apropie si se unduiesc in sus. Intensitatea poate varia de la parere de rau la tragedie.



4.    Frica – sprancenele se ridica si se despart.




Despre zambet 

Feluri de zambete:
1.    Zambetul rautacios este folosit in general de adolescenti, care privesc flirtul ca pe un joc , unde rautatea isi are locul ei.


2.    Zambetul timid este folosit de tinerii nesiguri pe ei.




3.    Zambetul de aprobare, consimte acordul cu cele spuse, aproba situatia.



4.    Zambetul “intrebare”. Cu mult umor, asteapta un raspuns la o intrebare cu o sclipire stralucitoare.



5.    Zambetul “ma bucur ca traiesc” – pentru toate varstele.  Apreciaza viata.

Limbajul trupului

  Limbajul trupului semnifica comunicarea prin intermediul miscarilor sau pozitiei corpului. Poate fi constient sau inconstient. 
Acest limbaj este observat de oricine, dar nu i se acorda suficienta atentie. Uneori il ignoram si incercam sa ne ascundem in spatele cuvintelor, dar nu trebuie sa uitam ca nu putem pacali pe oricine. 
Copiii reactioneaza la acest tip de limbaj deoarece ei inteleg lumea prin intermediul intuitiei. Acelasi lucru poate fi aplicat in cazul adultilor cand sentimentele sunt cele implicate. 

  Persoanele care sunt intr-o stare emotionala proasta vor acorda mare importanta acestuia. De fapt, de obicei, aceste persoane retin cea mai mica aluzie gresita a persoanei cu care converseaza. Si de obicei trag singuri concluzii gresite cum ca persoana ar fi plictisitoare sau suparacioasa, astfel combinand orice sens al depresiei si stimei de sine scazute. 

O metoda utila de invatare a secretelor limbajului corpului consta in privitul la televizor fara sunet si incercarea de a intelege ceea ce s-a spus prin citirea limbajului corpului. Se va observa ca oamenii spun multe lucruri prin limbajul verbal care este contrazis de catre limbajul corpului, de gesturi si alte cai de comunicare. Mesajele sunt foarte relative. 

O trasatura notabila a inceputului de secol 21 este faptul ca limbajul corpului a diferitelor civilizatii devine treptat asemanator. Astfel, un gest facut de o persoana ce traieste in America de Sud, poate fi usor interpretat de persoane din Rusia sau Japonia. Multe dintre acestea se datoreaza efectelor televiziunii, care arata aceleasi „metode de lingusire” in toate partile globului.

Relatii intre generatii

      Educarea in beneficiul copilului

Functia de parinte este o “meserie” si, ca oricare meserie, ea trebuie invatata.

Rolul parintelui este de educator si formator.

"Incepeti dar prin a va cunoaste copiii"( Jean Jacques Rousseau) se afla si astazi la temelia educatiei.

Medici, psihologi, pedagogi, asistenti sociali, profesori, parinti, invatatori, educatori s-au reunit, au organizat consfatuiri cu scopul gasirii celor mai eficiente metode de educatie si formarii personalitatii copilului. Lucrarile si studiile unor psihologi ca :J. Piaget, J. Bruner, U. Schiopu, E. Verza , au stat la baza stabilirii unui set de 10 reguli, ce ar trebui cunoscute de fiecare parinte sau viitor parinte

Iata cele zece reguli pe care trebuie sa le aiba in vedere, deopotriva, parintii si educatorii in vederea educarii copiilor:

1. Sa-ti iubesti copilul

Sa te bucuri de el, sa-l accepti asa cum este, sa nu-l jignesti, sa nu-l umilesti, sa nu-l descurajezi, sa nu-l pedepsesti pe nedrept, sa nu-l lipsesti de increderea ta, sa-i dai prilej sa te iubeasca.

2. Sa-ti protejezi copilul

Sa-l aperi de primejdii fizice si sufletesti, la nevoie chiar prin sacrificarea propriilor interese si cu riscul propriei tale vieti.

3. Sa fii bun exemplu pentru copilul tau

Sa-i transmiti valorile si normele etice ale societatii. Sa-i dovedesti ca trebuie sa traiasca in dragoste si armonie cu ai sai si cu toti cunoscutii familiei. Sa traiasca in cinste, in adevar, cu respectul bunurilor, convingerilor si al sentimentelor altora. Sa creasca si sa simta tot timpul comuniunea "mama - copil - tata". Sa-l obisnuiesti sa participe la activitatea obsteasca.

4. Sa te joci cu copilul tau

Sa-ti faci timp pentru copilul tau, sa vorbesti cu el, sa te joci cu el cum ii place (jocurile lui),sa iei in serios jocurile lui, sa te familiarizezi cu lumea imaginilor lui.

5. Sa lucrezi cu copilul tau

Sa-ti ajuti copilul când incearca sa participe la munca in casa ori in gradina. Când copilul este mai mare, sa-l obisnuiesti sa participe la treburile zilnice din gospodarie si pentru gospodarie.

6. Sa lasi copilul sa dobândeasca singur experiente de viata, chiar daca sufera.

Copilul accepta numai experientele pe care le face singur. Propriile tale experiente sunt lipsite de valoare pentru copilul tau. Trebuie sa ai curajul sa-i dai prilejul de a-si acumula experientele proprii, chiar daca sunt legate de anumite riscuri.

7. Sa-i arati copilului posibilitatile si limitele libertatii umane.

Sa infatisezi copilului posibilitatile extraordinare de desfasurare ale omului, in conformitate cu inzestrarea si talentele fiecaruia. Dar, in acelasi timp, sa-i arati ca orice om trebuie sa recunoasca anumite limite in faptele sale, chiar si in familie, fata de parinti. Ajuta-l pe copil sa recunoasca si sa respecte aceste limite.

8. Sa-l inveti sa fie ascultator.

Sa supraveghezi si sa indrumi comportarea copilului, astfel incât prin actiunile sale sa nu genereze suferinta nici pentru familie, nici pentru altii. Rasplateste-l pentru respectarea regulilor stabilite. La nevoie, incearca sa impui respectarea regulilor prin pedepsire.

9. Sa astepti de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate si propriei experiente.

Copilul are nevoie de mult timp pâna invata sa se orienteze in aceasta lume complicata. Ajuta-l cât timp poti si cere-i o parere proprie sau un verdict numai când este in stare sa-l dea, conform experientelor acumulate si gradului de maturitate.

10. Sa-i oferi copilului trairi cu valoare de amintire (calatorii, excursii, vacante, spectacole, serbari de familie, manifestari sportive).