Blocaje ale comunicarii in cuplu

Blocaje ale comunicarii in cuplu

Motto: “Numai iubirea poate uni două fiinţe în aşa fel încit să le completeze şi să le împlinească, căci numai ea le pune alături, legindu-le prin ceea ce au mai puternic în ele.”  

Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955)

“Există o singură persoană şi numai una pentru mine” - poate fi ideea preconceputa, sau unul dintre miturile iubirii care poate bloca un cuplu sa evolueze. 
Motto: ‘Fara a cunoaste puterea cuvintelor este imposibil sa cunosti oamenii.”

Confucius 

“Potrivit lui Platon, a existat o rasă primordială, a cărei natură “nu era cum este astăzi, ci cu totul alta”, şi a cărei “fiinţă însăşi a dispărut”, un gen de om ce cuprindea în sine ambele principii, masculin şi feminin. Reprezentanţii acestei rase androgine erau “hărăziţi cu o putere şi o vlagă miraculoasă […] ei s-apucară să se suie-n cer ca să se stăpinească pe zei”. Zeii însă îi pedepsesc pe androgini tăindu-i în două. De aici, apariţia unor fiinţe de sex distinct, purtătoare, ca bărbaţi şi femei, ai unui sex sau ai altuia, fiinţe în care totuşi rămine amintirea stării anterioare şi se aprinde dorinţa de reconstituire a unităţii primordiale.”(Julius Evola “Metafizica Sexului”)
Deşi, poate veni un timp în orice relaţie cind ne întrebăm: “Este cu adevărat cel mai potrivit pentru mine? Este ea ACEEA?”. Astfel de întrebări exclusiviste atribuie greşit unicitatea absolută unei fiinţe ideale la care ajungem să raportăm persoana de lingă noi fără a-l descoperi în esenţă.
Printre consecinţele înrădăcinării ideii că există un partener şi numai unul, pe care ni-l reprezentăm idealist, se numără următoarele:
    1) Cind ajungem să comparăm tot timpul persoana cu imaginea din mintea noastră nu mai avem timp şi energie să îi descoperim şi să îi apreciem unicitatea.
Sunt împreună de 6 luni, suficient cit să apară mici nereguli: “Nu sunt un tip demodat, totuşi mă aştept ca femeia să facă mincare în casă. Eu pot eventual să spăl vasele, deşi cred că e mai nimerit să se ocupe tot ea de asta. Şi nu înţeleg de ce insistă să stăm în casă, doar noi doi. Un cuplu modern are o viaţă socială bogată. Credeam că e femeia visurilor mele, dar dorinţa asta exagerată a ei de intimitate, îmi dă de gindit. Măcar de s-ar fi priceput la economie, să am şi eu cu cine discuta.”
Cind ne aşteptăm ca celălalt să fie perfect, pierdem din vedere ceea ce pe el/ ea îl face diferit, special, unic. Comparat cu o imagine mentală prefabricată, bineînţeles că persoana va pica examenul, riscind să răminem împreună cu exigenţele absurde construite pe un mit efemer. 
    2) După ce relaţia în care credeam s-a terminat, nu mai suntem deschişi alteia.
Exemplu: Erau împreună de 5 ani. El a acceptat o ofertă de muncă foarte avantajoasă în SUA, promiţindu-i că o va chema şi pe ea în cel mai scurt timp posibil. Nu numai că nu a invitat-o, dar emailurile s-au rărit pină cind, într-o zi, el i-a comunicat că relaţia lor trebuie să înceteze întrucit a găsit pe altcineva."
“Au fost ani foarte frumoşi, pe care nu-i voi uita niciodată. E dreptul lui să fie fericit cu altcineva. În ce mă priveşte, sunt sigură că nimeni nu-l poate înlocui.” 
Este adevărat că cele afirmate mai sus de ea nu reflectă sentimentele de depresie trăită, dar verosimil este şi faptul că putem descoperi treptat persoana de lingă noi fără a o idolatriza însă. În cazul unei astfel de decepţii, există numeroşi potenţiali parteneri în jurul nostru, puţini din aceştia fiind compatibili cu activităţile, interesele şi convingerile noastre. Este bine totuşi să avem în vedere faptul că viaţa este presărată de necunoscut şi că puterea fiinţei umane de a iubi şi de a se regenera este nelimitată.

Este bine sa ii comunici egzact ce vrei, ce ai nevoie dar si asteptarile tale, insa sa comunici aceste nevoi intr-un mod adecvat, clar si simplu. 

 În plus, cel mai important lucru pe care îl putem face pentru fiinţa pe care o iubim (în afara cuplului sau împreună) este să o ajutăm să se dezvolte şi să devină liberă. Iubirea, în sine, prin natura ei este liberă!
http://www.odnoklassniki.ru/#/group/52004072915061